A existat un început. Acum putem doar să spunem, detașați, relaxați și împliniți ”a fost odată…”. Și ce ”odată”! Momentul acela când un sunet, un deget, o strălucire într-un întuneric zgomotos a pus laolaltă un suflet, două suflete… o comunitate. Una mică, dar care a reușit ”notă cu notă” să așeze pe aceste meleaguri o fabrică. Fabrica de pian. O micuță fabrică ce în doar câteva luni a reușit să creeze o adevărată ”industrie” aici în Valea Jiului. În județul Hunedoara.
Opriți-vă un pic din maratonul vieții! Respirați! Trageți aer în piept! Deschidem porțile Fabricii…
Fabrica De Pian – un proiect dedicat comunității din Valea Jiului. Cu adresabilitate directă. Copiii de la Secția de Muzică a Școlii Gimnaziale „I. G. Duca” din Petroșani. O școală cu șase decenii de istorie, din care a lipsit până acum un pian de concert. Ultimii 30 de ani de activitate pe acest palier al artei muzicale au demonstrat că aici se poate scrie istorie. Rezultatele obținute de toți absolvenții acestei școli sunt unele care scriu ONOARE, prin notele portativului, pe portofoliul unității de învățământ.
Prima etapă…
Tăiem panglica? Nu, nu tăiem panglica… Deschidem șampania? Nu, nici asta… Vă invităm doar să vă deschideți sufletele spre frumos. Spre lumina care înseamnă succesul generat prin handmade. Prin mâna oamenilor acestor locuri pentru oamenii acestor locuri.
Primul produs al Fabricii de Pian a fost finalizat cu succes.
Și iată cum, cu o motivație puternică, inspirată de devotamentul colegilor de muzică, de toate rezultatele elevilor de-a lungul timpului, Aurelian Epuraș, profesor al școlii, a reușit să omologheze primul produs.
Cu alte cuvinte, acest proiect îndrăzneț a fost, în prima fază, o dorință puternică a acestui profesor de pian, un om talentat, cu o pasiune nativă pentru muzică și cu doi ochi jucăuși “care nu îi stau în cap”. Fix așa cum l-a descris însuși profesorul său de pian, domnul Ginel Petrescu. Ca un arc peste timp, micul elev de acum 30 de ani, aflându-se în fața unei pianine de studiu, îl întreba natural pe domnul profesor Petrescu: ”Așa arată un pian?” Acum, întors acasă, ca profesor de pian la aceeași școală de muzică, primește aceeași întrebare de la o elevă cu bucle aurii, în prima ei oră de pian. ”Așa arată un pian?”
Această istorie cu iz repetitiv i-a trezit acea dorință inexprimabilă în cuvinte, de dragoste față de copii, față de muzică, față de școală, față de oameni. Totul a culminat cu obiectivul final. Să aducă în școală un pian de concert. Iar investiția nu ar fi doar în acest pian, ci chiar în copii, în școală și în comunitate.
Povestea neajustată spusă direct de inițiator.
Din experiența dobândită timp de 13 ani ca pianist și profesor de pian în Franța, am știut că pot aduce un plus comunității mele, că pot munci cântând, iar din concerte pot strânge banii necesari pentru achiziționarea acestui pian de concert. Am simțit că mă pot baza pe prietenii mei muzicieni, profesori din școală, artiști locali, foști elevi ai Școlii de Muzică și nu vor refuza invitația de a mi se alătura la construcția acestui pian mult așteptat. Mi-am propus să susținem 36 de concerte, în fiecare lună câte un concert, timp de 36 luni, pentru a putea aduna suma necesară. Dar Divinitatea mi-a revelat toate căile potrivite și a făcut posibilă împlinirea proiectului în doar 12 luni.
Am simțit de la început că poate fi un proiect frumos, un plus de imagine pentru școala în care am învățat, colegii mei de la școală și comunitatea Văii Jiului știind că aici există o adevărată pepinieră de artiști care pot deveni mari muzicieni. De ce să nu avem și noi un mic Clayderman, care să fie mesagerul Văii Jiului în întreaga lume? Pentru că este o șansă foarte mare pentru copiii talentați ai secolului XXI de a-și perfecționa talentul la nivel local și de a se afirma la nivel național sau internațional.
După zeci de nopți în care m-am gândit cum ar trebui să funcționeze această fabrică în care ar urma să fie construit un singur pian, mi s-a revelat titlul sugestiv: “Fabrica de pian”, deși știam că există doar fabrici de piane. Atunci am împărtășit dorința mea celor mai apropiați colegi și prieteni ai mei, primii susținători de altfel: prof. Cosmin Kiss, prof. Adina Stan, prof. Nicoleta Demeter, prof. Ștefan Demeter, prof. Camelia Ilina, notar Liviu Gherghin, avocat Adrian Stroia, Managerul Teatrului Dramatic ”Ion D. Sîrbu” din Petroșani Cosmin Rădescu, primar Tiberiu Iacob Ridzi. Le-am spus încrezător: dacă nu avem un pian, îl vom construi, vom fabrica un pian, centimetru cu centimetru.
Mi-au oferit din prima clipă sprijinul lor și am pornit împreună pe un drum ce avea să ne surprindă plăcut pe fiecare din noi, datorită deschiderii tuturor celor care ni s-au alăturat. Divinitatea ne-a trimis toți muncitorii potriviți: copiii, părinții lor, dascăli, oameni din comunitate, artiști locali sau recunoscuți la nivel național, colegi din teatru, instituții bisericești, administrații locale, mass-media și mulți oameni cu suflete mărețe.
În 25 ianuarie 2019 a luat naștere Fabrica de Pian. Începutul, deși emoționant, nu a fost ușor. Dumnezeu a vrut să reușim. Căci fără credință nu poți face nimic. Am avut credință, iubire, dorință și pasiune. Noi, artiștii, ne exprimăm prin artă și pentru asta trăim în fiecare zi. Iar din pasiunea noastră am reușit chiar mai mult decât visul inițial. Muzica ne-a adus împreună, ne-a unit și ne-a revelat calitatea umană. Și pot spune că, într-o perioadă scurtă, fabrica de pian a devenit o fabrică de prieteni.
Acest proiect devenit astăzi realitate este un motiv inspirațional pentru fiecare din noi, pentru copii în mod special și este o lecție prin puterea exemplului, puterea cuvântului, puterea artei. Este mărturia iubirii și pasiunii pentru muzică între generații: de la un fost elev devenit acum profesor, pentru elevii și profesorii secției de muzică din Petroșani, și se cuvine a fi un omagiu pentru întemeietorii acestei școli de muzică, pentru toți profesorii și elevii care i-au trecut pragul. Este un liant între generații, o legătură sufletească indestructibilă, pecetluită acum pe clapele unui pian de concert.
Acest pian de concert nu este un pian de serie. Este un Kawai GX2 Grand Piano, fabricat în Japonia la Hamamatsu, într-o fabrică în care, din 1927, se realizează cele mai strălucite piane de concert din lume.
În clipa în care a ajuns în orașul nostru acest pian de concert a devenit o istorie, fiind primul de acest gen din întreaga existență a Văii Jiului. Poate pentru unii acest pian de concert nu înseamnă foarte mult, dar pentru micii artiști, pentru copiii talentați, acest pian poate însemna un prim pas în viață și cu siguranță va fi o piatră de temelie pentru viitorul lor ca muzicieni.
Pentru toți elevii care se pregătesc pe pianinele de studiu din sala de clasă, să își poată interpreta piesele pe acest pian de concert va fi încununarea supremă a muncii lor. Atingându-i aceste clape vor transforma fiecare sunet într-o pasăre măiastră cu glas cristalin și totul în jur poate deveni divin. Pentru aceste clipe, acum știu că a meritat să aștept 30 de ani. Visul meu ca mic elev pianist a devenit realitate, ca profesor pianist pentru toți elevii.
Și pentru că alinierea planetelor a funcționat și în cazul nostru, a fost creată o oportunitate favorabilă prin care am primit și o sală de concert. Acest pian unic trebuia să aibă o sală de concert pe măsură.
Un alt proiect se năștea din primul. Și cum nimic nu e întâmplător, s-a aflat în preajmă, Alexandru Pruteanu, un fost elev al Școlii Gimnaziale „I. G. Duca”, acum arhitect și designer de interior, care s-a oferit să ne proiecteze această sală. Zile și nopți am petrecut, contra cronometru până la sosirea pianului, alături de alți mesageri divini – muncitori de acum, în fabrica de pian. Am fost toți cei mai buni meseriași și chiar dacă unii sunt profesori de pian, directori, scenografi, electricieni, tâmplari, îngrijitori, ingineri și alte profesii, acolo am devenit cu toții o echipă, o familie.
Meritul realizării acestui proiect grandios se datorează comunității noastre, în special acelor suflete care au rezonat cu arta și ni s-au alăturat într-un mod sincer, necondiționat și repetitiv.
Un sprijin important în realizarea acestui proiect într-un timp atât de scurt am primit de la Episcopia Devei și Hunedoarei, precum și de la Comanderia Nr. 32 Matei Corvin Petroșani.
Cuvintele sunt puține pentru a putea transmite emoțiile născute de această poveste, dar sunt convins că fiecare din cei care ni s-au alăturat din tot sufletul, au simțit ce înseamnă spiritul unei comunități frumoase, deschise și solidare.
Cu fiecare acțiune, am înțeles că această fabrică a adunat în jurul ei o comunitate în care primează calitatea umană, iubirea, dorința și prietenia. Suntem cu toții mai bogați acum, în primul rând în inimi și în suflete. Și putem lăsa o moștenire frumoasă următoarelor generații de copii, profesori, părinți, întregii comunități.
Suntem cu toții mândri să facem parte din această comunitate, iar eu personal sunt fericit că am putut aduce, în semn de prețuire pentru artă, un simbol de recunoștință.
Dragi copii, vă așteptăm cu bucurie să treceți pragul Școlii noastre de pian, să vă lăsați purtați pe aripile muzicii.“